Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, a slujit astăzi, în Duminica a 33-a după Rusalii, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, la Catedrala Episcopală „Acoperământul Maicii Domnului” și „Sfântul Ierarh Nicolae” din Miercurea Ciuc. Alături de Preasfinția Sa, a slujit un sobor de preoți și diaconi. Răspunsurile la strană au fost acordate de către Corala Catedralei Episcopale, „Pocrov”. 

Ierarhul locului a rostit un bogat cuvânt de învățătură despre pericopa evanghelică (Luca 18, 10-14) citită astăzi în cadrul Dumnezeieștii Liturghii:

„Evanghelistul Luca este singurul dintre cei patru evangheliști care pomenește această pildă a vameșului și a fariseului. Aceasta se rostește în prima duminică a Triodului. Această parabolă ne pregătește, pe noi, să înțelegem ce este virtutea smereniei. Deosebirea dintre smerenie și umilință este aceea că atunci când ești smerit te consideri mai păcătos decât toți ceilalți. Ești un mădular al Trupului Bisericii lui Hristos și nu ești vrednic de mila Lui. Pe de altă parte, umilința este starea de înjosire a celui care este batjocorit în public. De obicei un altul te umilește. Smerenia îți aparține ție ca un act voluntar, tu te smerești, te faci mai mic decât ești în realitate. Cel care te umilește, te jignește, te înjosește și te batjocorește. A fi smerit este o virtute bisericească și a fi umilit este un păcat a celui care umilește pe celălalt. În evanghelia de astăzi ne este pomenită condiția socială a fiecăruia, unul era fariseu, iar celălalt vameș. Acest fariseu era un om corect, care împlinea legea lui Moise. De aceea, acesta poate fi luat ca un model de viețuire: „îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, adulteri, sau ca și acest vameș. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig.” (Luca 18, 11-12). Acest fariseu era corect față de oameni; fariseii erau modele de corectitudine și religiozitate pentru popor pornite din fățărnicie pentru că doreau să fie văzuți de cei din jurul lor. În primul rând el nu s-a rugat, i-a spus lui Dumnezeu cine este el și ce face el, își face singur compliment. Acesta s-a considerat drept prin sine, ci nu prin Dumnezeu, „dintr-un virtuos cu calități, s-a transformat într-un păcătos condamnabil”.

Al doilea personaj de la Templu era vameșul, care nu era un om iubit în societate fiind în slujba romanilor. Evanghelistul ne spune despre acest vameș că „Iar vameșul, departe stând, nu voia nici ochii să-și ridice către cer, ci-și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.” (Luca 18, 13). Atitudinea lui de a-și bate pieptul, ne arată  locul unde se aflau păcatele lui, în inimă. De ce rugăciunea lui a fost primită de Dumnezeu? Pentru că era conștient de vinovăția lui și de păcatele pe care le-a făcut. Nu și-a pierdut încrederea în mila lui Dumnezeu, s-a comportat ca un păcatos. Sfântul Apostol Luca ne spune că acesta s-a întors la casa lui îndreptățit de mila lui Dumnezeu. Fariseul se lăuda, iar vameșul cerea iertare. Cel care l-a pus în centrul vieții sale pe Dumnezeu s-a îndreptățit, s-a întors plin de milă, iertare și îndurare de la Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: „Propria înălțare înseamnă coborâre, iar propria smerenie înseamnă înălțare”. Virtuosul din evanghelia de astăzi este pedepsit, iar păcătosul pocăit este răsplătit. Să învățăm să ne pocăim!”

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa i-a binecuvântat pe cei prezenți și i-a îndemnat să învețe să se pocăiască în această perioadă  pregătitoare a Triodului, care a început cu Duminica de astăzi, a vameșului și a fariseului.

© Episcopia Covasnei și Harghitei