În ziua de Bobotează, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, a slujit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și a săvârșit slujba de sfințire a Aghiasmei Mari, la Catedrala Episcopală „Acoperământul Maicii Domnului și Sfântul Ierarh Nicolae” din Miercurea Ciuc.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a rostit un bogat cuvânt de învățătură credincioșilor prezenți: „La răscrucea dintre Vechiul și Noul Testament, în mijlocul poporului iudeu, s-a ridicat o personalitate foarte puternică. Această personalitate era Sfântul Ioan Botezătorul, fiul preotului Zaharia și al Elisabetei. Este închinat Domnului încă de la naștere, călugăr prin vocație, a trăit în singurătate, în asceză și în contemplație. În anul 68 d.Hr. și primul an al domniei lui Pilat din Pont, „îngerul Domnului” așa cum îl numea prorocul Maleahi, iese din anonimat și a intrat în viața publică ca predicator și botezător. Ședea la răul Iordan, propovăduind venirea lui Hristos, fără să precizeze data sau anul când va veni. Când el își desfășura activitatea în Valea Iordanului, Hristos împlinise vârsta de 30 de ani și trăise desăvârșit în anonimat în orășelul Nazaret. La 30 de ani a venit în Valea Iordanului, să se boteze de către Ioan. Ioan îl oprea să fie botezat de el și Iisus îl liniștește: „Lasă acum că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat” (Matei 3, 15). Se pune întrebarea retorică: De ce Mântuitorul i-a cerut lui Ioan să-L boteze? Sfântul Ioan boteza cu apă, botezul pocăinței, iar cei care doreau erau botezați, dar preciza: „Eu vă botez cu apă spre pocăință, dar vine după mine cel care vă v-a boteza cu Duh Sfânt și cu foc” (Matei 3, 11). Spunea tuturor că el este înaintemergătorul lui Hristos. Mântuitorul nu a fost chemat de către Ioan, dar El l-a rugat ca să-L boteze. Ioan l-a recunoscut prin puterea Duhului Sfânt, iar Mântuitorul îi răspunde, lasă acum, să plinim toată lucrarea rânduită de iconomia dumnezeiască și în urma acestui îndemn Ioan l-a botezat. Botezul Domnului nu a fost altceva decât cadrul cosmic în care lumii s-a arătat Sfânta Treime însăși, glasul Tatălui din ceruri, Fiul în apă și Sfântul Duh în chip de porumbel între Ei. Aceasta a fost marea revelație, fapt pentru care în primele secole creștine această sărbătoare se numea Arătarea Domnului, Teofanie sau Epifanie, arătând că termenul de Epifanie se referea în antichitate la arătarea împăratului sau a regelui în public, se arăta mulțimilor. În Valea Iordanului s-a arătat Sfânta Treime, iar pe de o altă parte Iisus devenea persoană publică, ieșind din anonimat pășind cu curaj să-și îndeplinească misiunea pentru care a fost trimis de Dumnezeu Tatăl. Atunci l-a cunoscut poporul la recomandarea Sfântului Ioan Botezătorul când a zis: „Iată mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii”. Dacă ar fi spus, eu sunt Mesia, nimeni nu l-ar fi crezut. A fost arătat în public de Sfântul Ioan Botezătorul zicând: „Cel ce își șterge păcatele lumii”, o operație pe care numai Dumnezeu o poate face, nimeni altcineva, iar mielul lui Dumnezeu a fost jertfit după trei ani și jumătate pentru noi și pentru a noastră mântuire. Botezul lui Ioan era spre iertarea păcatelor însă nu oferea harul mântuitor care vine prin lucrarea Sfântului Duh. Sărbătoarea Botezului Domnului este temelia botezului creștin în numele Sfintei Treimi. Aghiasma Mare de la Bobotează este sfințită de două ori prin formula consacrată și prin introducerea mâinii în apă sfințindu-se în numele Preasfintei Treimi în cadrul Dumnezeieștii Liturghii.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit întru preot, pe seama Catedralei Episcopale din Miercurea Ciuc, pe diaconul Apalaghiei Viorel – Vasile.

Răspunsurile la strană au fost date de către Corala „Pocrov” a Catedralei Episcopale.

© Episcopia Covasnei și Harghitei / Arhid. Alexandru Moroianu