Spațiul și timpul liturgic odată ieșite din foloasele lumii devin elemente marcate de cheros (ca timp al lui Dumnezeu) chiar de ele sunt supuse cronosului( instrumentelor de măsurare lumești al zilelor, anilor cu subunitățile și supraunitățile lor), deoarece gesturile și faptele ce se fac în ele, de preoți dimpreună cu credincioșii lor, cu toate că sunt săvârșite pe pământ străbat cerurile și deschid porțile Raiului, oferind tuturor celora ce le trec pragul posibilitatea restaurării lor, a desăvârșirii, precum și a convorbirii cu Dumnezeu prin sfinți și preoți în comuniunea Duhului Sfânt.

<< Biserica cu hramul ,,Sf.Ier.Nicolae” a fost construită între anii 1929-1936 de către preotul Gheorghe Cerbu și credincioșii români din Miercurea Ciuc, sub purtarea de grijă a marelui Mitropolit al Ardealului, Nicolae Bălan, care a târnosit-o în ziua de 8 noiembrie 1936.

Forma arhitecturală a acestei ctitorii din zid este în stil bizantin, cu plan trilombat, având trei turle, fațade cu un singur brâu împletit și interior cu cupole. Pictura bisericii și a iconostasului a fost executată în anul 1936 de pictorul Gheorghe Belizarie din Pitești, fratele binelui cunoscut pictor Dimitrie Belizarie.

După înființarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei, în anul 1994, biserica ,,Sf.Ier.Nicolae” a devenit Catedrala Episcopală >>[1], eveniment prilejuit de instalarea primului Ierarh al Eparhiei, în persoana Preasfințitului Ioan Selejan.

Cel mai important fapt al urmărilor Marii uniri din 1918 îl constituie decizia de a ridica pentru comunitatea ortodoxă românească un lăcaș de închinare, când doi ani mai tărziu, adică în martie 1920 părintele Gheorghe Cerbu întrunește un comitet de inițiativă care a avut rol întocmirea unui memoriu care să cuprindă dorințele tainice ale clerului și credincioșilor binecredincioși vis-a-vis de ridicarea unui loc de rugăciune potrivit desfășurării cultului.

Documentele vremii consemnează faptul că donațiile adunate pentru împlinirea acestui deziderat însumau 500.000 de lei, sumă la care s-a adăugat ajutorul autorităților statale, a altor parohii și comunități iubitoare de Dumnezeu.

<< Lucrarea de zidire a durat între anii 1929-1936. Pisania de la intrarea în biserică menționează pentru eternitate următoarele: ,,Această biserică, cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae, a fost construită între anii 1929-1936 de către credincioșii ortodocși români din Miercurea Ciuc, sub purtarea de grijă a marelui Mitropolit al Ardealului, Nicolae Bălan, care a târnosit-o în ziua de 8 noiembrie 1936.”

… În biserică se află vase liturgice donate de Miron Cristea, primul Patriarh al României. Despre momentul sfințirii, ziarul Ținuturi secuizate, în numărul 7 din 15 noiembrie 1936, relata următoarele: ,, solemnitatea s-a făcut cu tot fastul în prezența și cu participarea I.P.S. dr.Nicolae Bălan, mitropolitul Ardealuilui. >>[2]

În anul 1940 pr. Boian, consemnează evenimentele care au urmat cedării Ardealuilui de Nord, anume pângărirea bisericii mari prin distrugerea patrimoniului religios(cărți și icoane ce au fost străpunse cu baioneta), dar și a zidurilor și frescelor exterioare.

O însemnare din 1946 de pe coperta unei Sfinte Evanghelii a unor credincioși ce o aduceau danie pentru izbăvirea lor nota: << Dăruim Catedralei ,,Sfântul Nicolae” din Miercurea-Ciuc această Sfântă Evanghelie pentru a se citi dintr-însa vestea cea bună și pentru a mulțumi lui Dumnezeu…Cel ce ne-a izbăvit de moarte și ne-a ajutat să ne regăsim iarăși liberi în frumosul și greu încercatul Nostru Ardeal…Smeriți, plecându-ne genunchii sufletului și ai trupurilor noastre – ne închinăm din nou cu sporită credință și nădejde izbăvitoare lui Dumnezeu – în catedrala orașului nostru, pe care am părăsit-o în anul trist 1940…și pe care am revăzut-o abia acum, în anul 1946- după sfârșitul războiului al II-lea mondial- ale cărui urme se văd peste tot în lume și biserici, ca o cruntă mustrare pentru necredința și păcatele noastre. >>[3]

Astăzi, Biserica închinată Sfântului Ierarh Nicolae are rânduială de mănăstire, slujindu-se zilnic dimineața Utrenia și Sfânta Liturghie, iar seara Vecernia cu Pavecernița sau Slujba Acatistului.

Pr. Drd. Panciu Laurențiu-Gabriel

[1]     Ocandelă în Carpați, Episcopia Ortodoxă a Covasnei și Harghitei, 15 ani de la înființare 1994-2009, Editura Grai Românesc, Miercurea Ciuc, 2009, pag.238

[2]     Ioan, dr. Lăcătușu, Vasile Lechințan, Violeta Pătrunjel, Românii din Covasna și Harghita, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2003, pag. 550

[3]     Ibidem, pag.551