Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei s săvârșit astăzi, în Duminica a 2-a din Postul Mare, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi la Mănăstirea „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” din Toplița, județul Harghita.

În cuvântul de învățătură Ierarhul a spus credincioșilor: „Duminica a 2-a a Sfântului și Marelui Post al Paștilor se numește și Duminica Sfântului Grigore Palama, din anul 368 când a fost canonizat. Sfântul Grigorie Palama este unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii Ortodoxe care a trăit în secolul al XIV-lea și a trecut la Domnul în 14 Noiembrie 1359. El s-a nevoit ca monah la Muntele Athos, în părțile Viglei unde se află Schitul românesc Prodromu, apoi a ajuns Arhiepiscop al Tesalonicului. El a învățat că Sfinții în lumea aceasta când Dumnezeu voiește, pentru credința lor puternică și pentru multa lor rugăciune, gustă încă din viață lumina Împărăției Cerurilor care s-a arătat la Schimbarea la Față a Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe muntele Taborului. Sfântul Grigorie Palama ne arată că dreapta credință duce pe credinciosul ortodox la lumină și viață veșnică. Această lumină este Harul Domnului nostru Iisus Hristos cel necreat și veșnic prezent în oameni. Evanghelia Duminicii a 2-a a Marelui Post ne arată puterea vindecătoare a Mântuitorului Iisus Hristos. El vindecă un paralizat zicându-i: „Fiule, iertate îți sunt păcatele tale!” (Marcu 2, 5), pentru a ne arăta că El este Om și Dumnezeu și a venit să mântuiască pe oameni de păcate și de moarte. Evanghelia aceasta ne arată legătura dintre păcat și boală. Nu toate bolile sunt urmare a păcatelor, unele dintre boli sunt îngăduite de Dumnezeu pentru a ne feri de păcate și pentru a nu ne pune nădejdea în sănătatea noastră trupească mai mult decât în ajutorul lui Dumnezeu. Nu știm ce păcate a săvârșit acest paralitic, însă vedem că Domnul este duhovnicul desăvârșit care nu divulgă păcatele ascunse ale celui ce vine la El pentru vindecare. Iisus vindecă, dar nu judecă, El tămăduiește, dar nu osândește, Iisus iartă păcatele și tace fiindcă păcătosul iertat din rob al păcatului devine fiu al iubirii părintești. Și văzând Iisus credința lor, l-a vindecat pe paralizat. Prin aceasta vedem cât de folositoare pentru vindecare este și credința altora nu numai a noastră, personală. Biserica se roagă pentru cei prezenți la rugăciunea ei, pentru cei suferinzi, pentru cei robiți, pentru întemnițați, pentru călători, pentru cei ce au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, pentru pacea a toată lumea și pentru mântuirea tuturor oamenilor. Vedem în Evanghelia de astăzi că trebuie să ne îngrijim de vindecarea altora, să facem fapta cea bună ajutându-i pe toți cei apropiați să se vindece sufletește și trupește.”

Răspunsurile la strană au fost date de către viețuitorii sfintei mănăstiri.

© Episcopia Covasnei și Harghitei