În Duminica a 33-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, a slujit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Bilbor, județul Harghita.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a spus: „Evanghelia de astăzi, numită a vameșului și a fariseului, este luată din Evanghelia după Luca, capitolul 18, versetele 10-14. Aceasta este una dintre cele mai scurte parabole, formată doar din cinci versete și are ca personaje doi oameni care s-au dus la Templu să se roage, faptă vrednică de toată lauda. Ce este mai onorabil pentru un suflet decât să stea de vorbă cu Creatorul său, să-L preamărească, să-I mulțumească și să-I ceară ajutorul. Evanghelistul Luca le amintește condiția socială, unul era fariseu, iar altul era vameș. Fariseul intră în templu, merge în fața jertfelnicului și rostește cuvintele: „Dumnezeule îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, adulteri, sau chiar ca acest vameș. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig” (Luca 18, 11-12). Acest fariseu nu se roagă, ci îi spune lui Dumnezeu cine este el și ce face el, își enumeră virtuțile. Ni se pare că este corect față de lege și fața de oameni, fariseii în general erau modele de corectitudine și religiozitate pentru popor, dar toate le făceau pornite din fățărnicie. Fariseul dă impresia că-l laudă pe Dumnezeu, dar în realitate își face el însuși complimente. A judecat foarte disprețuitor pe aproapele, în toate acestea a greșit și dintr-un om cu calități se transformă într-un păcătos condamnabil. Cel de-al doilea personaj este vameșul, acesta era conștient de vinovăția sa. El știa bine că faptele sale sunt de necinste, de lăcomie, de furt din avutul obștesc și merita cea mai mare pedeapsă. De aceea, acesta cade în genunchi și nu își ridică ochii spre cer, își bate pieptul semn al durerii și al regretului pentru păcate, abia că mai putea rosti cuvintele: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!” (Luca 18, 13). În această rugăciune scurtă, vameșul face două afirmații: „că este un om păcătos și că numai mila lui Dumnezeu îl poate ajuta”. Spre deosebire de fariseu, care nu cerea nimic de la Dumnezeu, vameșul cerea ceva, se ruga pentru milă, îndurare și îngăduință. Și acestea nu pot veni decât numai de la Dumnezeu. Rugăciunea lui a fost ascultată pentru că s-a rugat. Concluzia Mântuitorului este foarte ușor de înțeles: „Că tot cel ce se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța”( Luca 18, 14).

Sfântul Apostol Petru ne spune: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, pe când celor smeriți le dă har” ( 1 Petru 5,5).

Dorim să reflectăm la o singură întrebare: în care personaj ne regăsim?

În fariseu? Dacă da, atunci ce avem de făcut? Să părăsim mândria și să nu judecăm disprețuitor pe aproapele nostru, iar ceea ce avem se datorează lui Dumnezeu și suntem datori să-i mulțumim Lui. În vameș? Dacă da, atunci să nu uităm că nedreptatea, înșelăciunea, lăcomia și iubirea de arginți au un capăt și să învățăm de la el că drumul spre înălțare nu trece decât prin smerenie, simplitate și modestie. Să nu uităm că mândria disprețuitoare coboară până la iad, iar smerenia ziditoare înalță sufletul spre Împărăția Cerurilor.”

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfinția sa a săvârșit slujba parastasului pentru Preoteasa Ileana Apostol, la 7 ani de la trecerea în veșnicie. Răspunsurile la strană au fost date de către un grup de teologi, de la Facultatea de Teologie din Cluj Napoca.

 

© Episcopia Covasnei și Harghitei