În Duminica a 10-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Episcopală „Sfântul Ierarh Nicolae și Acoperământul Maicii Domnului” din Miercurea Ciuc.

Preasfinția Sa în cuvântul de învățătură a spus credincioșilor prezenți: „Slava Dumnezeiască relevată pe Muntele Tabor era încă prezentă pe fața Mântuitorului Hristos. Această minune a vindecării lunaticului a avut loc imediat după Schimbarea la Față, în satul Daburia la poalele muntelui Tabor. Evanghelistul Matei în capitolul 17 versetele 14-16 ne prezintă gesturile liturgice ale tatălui copilului care își pune toată speranța în Hristos. A îngenunchiat, s-a închinat și s-a rugat. Copilul pe lângă boală era stăpânit de diavolul, era epileptic. Crizele bolii se manifestau în raport cu fazele lunii: „Cel nebun se schimbă cu luna” Iisus Sirah 27; 11. Tatăl copilului era îngrijorat de boala copilului și revoltat de neputința apostolilor în al tămăduii. Interesant este faptul că omul mărturisește credința în Hristos și necredința neamului său. Hristos Domnul foarte sensibilizat tămăduiește copilul și ceartă demonul punându-i interdicție să nu mai intre în el. Copilul s-a făcut sănătos, a revenit la normalitate pentru că l-a luat Dumnezeu de mână. Din discuțiile care au avut loc între Ucenici și Învățătorul observăm că Apostolii nu au putut să-l tămăduiască pentru că nu au postit și nu s-au rugat îndeajuns. Pentru această lucrare grea trebuie credință, rugăciune și post „Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune și cu post” Matei 17; 21. Rugăciunea însoțită de post aduce vindecare sufletească și trupească, fără credință puternică existența noastră nu are rost.”

„Astăzi îl pomenim pe Sfântul Constantin Voievod cu fii săi Constantin, Ștefan, Radu și Matei și sfetnicul Ianache care în secolul XVII și-au dat viața pentru credința strămoșească. Constantin Brâncoveanu își începe domnia o dată cu apariția Bibliei în limba română numită „de la București” în anul 1688. Și-a asumat rolul de protector al tiparului și școlilor. L-a adus pe Andrei, viitorul Mitropolit, Antim Ivireanul de la Constantinopol sub îndrumarea căruia se tipăresc numeroase cărți în limba română, greacă, slavonă, georgiană și arabă. A fost unul dintre cei mai mari ctitori de biserici și mănăstiri. În 15 August 1714 când domnitorul împlinea 60 de ani, a fost martirizat împreună cu copii săi și sfetnicul ales. A răspuns lui Ahmed, când i s-a propus să părăsească legea creștinească și să treacă în legea turcească :„ De legea creștină nu mă las căci în ea m-am născut și am trăit și în ea vreau să mor!”. Iar pe copii săi i-a încurajat zicându-le: „Fiilor, fiți bărbați! Am pierdut totul ce aveam în această lume. Nu ne-au mai rămas decât sufletele, să nu le pierdem și pe ele ci să le aducem curate înaintea Feței Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru!”, iar hrisoavele ne spun că și-au plecat capetele și au trecut în Împărăția Cerurilor. Doamna Marica, soția domnitorului în anul 1720 aduce capul Sfântului Constantin Brâncoveanu din insula Halki și îl așează în mormântul pregătit de domnitor în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București. În anul 1992 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îl canonizează cu data de pomenire 16 August. Parlamentul României a votat legea 134 din anul 2020 ca zi Națională de conștientizare a violențelor împotriva creștinilor”.

Răspunsurile la strană au fost date de către Corala „Pocrov” a Catedralei Episcopale din Miercurea Ciuc.

© Episcopia Covasnei și Harghitei / Alexandru Moroianu