În Duminica a 3-a din Postul Mare, a Sfintei Cruci, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Izvoru Mureșului.

În cuvântul de învățătură Preasfinția Sa a spus credincioșilor: „Evanghelia din Duminica Sfintei Cruci, a 3-a din Post este una din Evangheliile scurte care se citesc la Sfânta Liturghie în duminicile anului liturgic. Cele două condiții pe care le cere Mântuitorul pentru a-L urma sunt „lepădarea de sine și luare crucii”, nu sunt impuse de către Mântuitorul nimănui în mod constrângător ci îi vizează doar pe aceea care doresc în mod liber a-L urma. Adică a-i urma învățăturile este la voia noastră, ele sunt o invitație la un act responsabil și liber în raport cu Hristos Domnul. Lepădarea de sine înseamnă abandonarea eului, adică lepădarea de orgoliu, de mândrie, slavă deșartă, de pornirea din noi care ne face să centrăm totul pe persoana proprie făcându-ne să credem că doar noi suntem în centrul lumii și că totul se învârte în jurul nostru. Adeseori auzim în  popor că se spune despre unii oameni că sunt plini  de sine, imediat îi asociem pe aceștia cu cei mândri, egoiști, care reduc lumea la ei înșiși. Cel plin de sine este plin de părerile lui, despre sine, de soluțiile lui, unul ca acesta nu mai admite nici o părere și nici o soluție venind de la alții, pentru el nu contează vorbele aproapelui, unul ca acesta nu mai găsește loc în sine pentru nimeni, nici măcar pentru Dumnezeu. Lepădarea de sine este lepădarea de egoism și de orgoliu, e o invitație la adevărata smerenie care găsește loc pentru toți, dar mai ales pentru Dumnezeu, când în viața ta îi faci loc lui Dumnezeu. Cine vrea să își câștige sufletul doar în satisfacțiile materiale și-l va pierde, dar cine îl va pierde în lumea de mirare și de minunăție a unui alt adevăr, cel din Evanghelia lui Iisus, acela îl va câștiga. Sărbătoarea Duminicii Sfintei Cruci arată că după cum în mijlocul Raiului era sădit Pomul Vieții, tot așa în mijlocul Postului Mare este prăznuită sărbătoare Sfintei Cruci celei de viață făcătoare. Adam și Eva au  pierdut Raiul și Pomul Vieții pentru că nu au postit și pentru că nu au ascultat de Dumnezeu. Păcatul neînfrânării și neascultării lui Adam se îndreaptă prin înfrânare, prin postire față de cele materiale și prin ascultare față de Cuvântul lui Dumnezeu. Noul Adam, Iisus Hristos s-a făcut ascultător până la moarte și încă moarte pe cruce. El ne-a dăruit Pomul Vieții, El Însuși fiind Pomul Vieții care se dăruiește credincioșilor în Sfânta Cuminecătură. Din acest motiv în timpul împărtășirii cu Trupul și Sângele lui Hristos se cântă: „Trupul lui Hristos primiți și din izvorul Cel fără de moarte gustați”. În această Duminică ni se arată că Crucea este steag de  biruință al lui Hristos asupra păcatului și asupra morții ca semn luminos al Învierii. Pentru că Taina Învierii este ascunsă în Cruce ca iubire jertfelnică, iar Taina Crucii își arată slava ei în lumina Învierii. În noaptea Sfintei Învierii, Crucea nu dispare ci ea stă alături de lumânarea Învierii, iar când preotul spune în auzul tuturor „Hristos a Înviat”, el arată poporului binecredincios Crucea luminată de Înviere. Aceasta înseamnă că cine își ia crucea sa și Îi urmează lui Hristos se pregătește pentru Înviere.”

Răspunsurile la strană au fost date de viețuitoarele sfintei mănăstiri.

 

© Episcopia Covasnei și Harghitei / Alexandru Moroianu