În ziua de 14 Octombrie 2020, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei a săvârșit Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi în Parohia „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Municipiul Gheorgheni, județul Harghita.

Preasfinția Sa a rostit un bogat cuvânt de învățătură credincioșilor prezenți în care a spus: „Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în Epivata Traciei aproape de marea Marmara din părinți credincioși de neam bun. Din fragedă adolescență părăsește familia și frumusețea acestei lumi retrăgându-se în adâncul pustiei. S-a oprit mai întâi la Constantinopol unde a luat cuvânt duhovnicesc de la călugări și călugărițe cu aleasă viață duhovnicească. Urmând sfaturile acestora a părăsit capitala îndreptându-se spre ținutul Pontului la mănăstirea din Heracleea unde a rămas vreme de 5 ani. De acolo a plecat la țara Sfântă unde s-a închinat Sfântului Mormânt și locurilor Sfinte apoi s-a așezat într-o mănăstire de călugărițe în pustiul Iordanului unde s-a nevoit cu post și cu rugăciune asemenea Sfântului Ioan Botezătorul și ca Maria Egipteanca. Într-o noapte pe când avea 25 de ani un înger i-a spus în vis să se reîntoarcă la locurile pământești: „Să lași pustia și la moșia ta să te întorci că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu pe Care L-ai iubit”, consemnează Mitropolitul Varlaam în Cazania sa tipărită la Iași în 1643. S-a întors făcând ascultare, iar în Țarigrad s-a închinat în Biserica Precistei din cartierul Vlaherna rugându-se și vărsând lacrimi în fața icoanei Precistei. Din Constantinopol s-a îndreptat spre Epivata, localitatea în care a văzut lumina zilei fără să spună cuiva cine este și de unde vine. După multe rugăciuni, împăcată cu sine, cu oamenii și cu Dumnezeu și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. A fost îngropată ca o străină fără să știe cineva cine este. Dumnezeu dorind să o proslăvească a descoperit în chip minunat cine era acea străină, când un marinar a fost îngropat alături de ea. În noaptea următoare i s-a arătat în vis unuia dintre creștinii care au săpat groapa marinarului, o împărăteasă șezând pe scaun luminat înconjurată de îngeri, iar unul din aceștia îl mustra pentru că nu a scos din groapă trupul Cuvioasei Parascheva. Împărăteasa nu era alta decât Cuvioasa Parascheva. Credincioșii de acolo auzind de vis au înțeles că este un semn dumnezeiesc. Au luat trupul Cuvioasei din mormânt și l-au așezat în Biserica din Epivata. Nu știm când Patriarhia din Constantinopol a canonizat-o dar Sfintele ei moaște au fost venerate de credincioșii greci, sârbi, bulgari și români. Sfintele ei moaște au peregrinat în mai multe locuri sute de ani până când domnitorul binecredincios Vasile Lupu al Moldovei, în anul 1641 a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol către poarta otomană. Patriarhul Partenie I cel bătrân, văzând dragostea și jertfa domnitorului moldovean oferă drept recunoștință moaștele Cuvioasei Parascheva. Racla cu cinstitele moaște a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră fiind însoțită de 3 Mitropoliți Greci. Ajungând la Galați, apoi la Iași au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de Mitropolitul Varlaam și de Episcopii de Roman și Huși, de cler și poporul evlavios. În ziua de 13 Iunie 1641, cinstitele moaște au fost așezate în Biserica mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, ctitoria domnitorului. În anul 1887 au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iași unde se află și astăzi. Generalizarea cultului ei s-a făcut în Catedrala Mitropolitană din Iași la 14 Octombrie 1955 în timpul păstoririi Mitropolitului Sebastian Rusan. Este cinstită de către dreptcredincioșii creștini de pretutindenea”.

© Episcopia Covasnei și Harghitei / Alexandru Moroianu