În Duminica a 29-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei a slujit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Izvoru Mureșului, județul Harghita.

La chinonic, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură credincioșilor prezenți: „În această pericopă evanghelică ne este relatată minunea vindecării celor 10 bărbați leproși. Singurul evanghelist Luca care o consemnează. Iisus Hristos merge spre Ierusalim, ultimul Lui drum spre Cetatea Sfântă înainte de Sfintele Sale Pătimiri. Era drumul spre moarte, dar și spre înviere. Se afla la granița dintre Galileea și Samaria. Samarinenii schismatici nu vedeau cu ochi buni pelerinajul celor din Galileea spre Ierusalim. Iisus Hristos aflându-se între hotarul dintre Samaria și Galileea, la intrarea într-un sat l-au întâmpinat 10 bărbați leproși care strigau: „Învățătorule, fie-ți milă de noi!” (Luca 17, 13), iar la Dumnezeu Omul i s-a făcut milă de ei. Cuvântul milă ne amintește de toată nenorocirea pe care o implica această boală incurabilă și molipsitoare numită lepră. În vremea aceea, leproșii erau scoși afară din comunitate și izolați în colonii. Pentru ei cei care locuiau în peșteri izolați, primeau hrană din mila părinților, a rudelor și a cunoscuților. Hrana se punea în vase care erau lăsate departe de ei și pe care apoi leproșii veneau și le luau. Izolarea producea o suferință cumplită sufletească. Mântuitorul îi vede, li se face milă de ei, nu le cere credință, ci le spune: „Duceți-vă și vă arătați preoților. Dar pe când ei se duceau s-au curățit” (Luca 17, 14). Nouă erau iudei, iar unul era samarinean. Samarineanul a considerat că cel dintâi lucru este să-i mulțumească Binefăcătorului său și o face. Instanța supremă pentru el a fost Dumnezeu, nu omul. În discuție, Domnul îi zice: „Scoală-te și du-te, credința ta te-a mântuit” (Luca 17, 19). Înțelegem prin cuvântul ridică-te că este vindecat de boală. Intrarea în legătura spirituală cu Iisus înseamnă începutul mântuirii, nu mântuirea însăși. Cei nouă au plecat bucuroși că s-au vindecat, uitând datoria recunoștinței nu s-au mai întors la Iisus. Pe Mântuitorul, Îl vedem mai degrabă mulțumit că i-a miluit pe toți, decât mâhnit pentru că nu i-au arătat recunoștință.

Mesajul evangheliei este: Nu-L uitați pe Dumnezeu cel ce vă miluiește și nici pe cei ce v-au făcut cândva un bine.”

Răspunsurile la strană au fost date de maicile din obștea monahală a mănăstirii.

© Episcopia Covasnei și Harghitei / Arhid. Alexandru Moroianu