Ziua a debutat cu slujirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii de Preasfinția Sa Ignatie Mureșanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, făcându-se pomenirea acestui vrednic slujitor al lui Hristos, urmând săvârșirea în soborul lărgit a multor ucenici din sfintele mănăstiri de pe teritoriul țării noastre ai Părintelui Mihail, a Slujbei Înmormântării, protia aparținând Înaltpreasfinției Sale Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului.

Cuvintele de învățătură au fost ținute de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, care a marcat momentele cele mai importante din viața acestui prieten și casnic al Casei lui Dumnezeu, care întreaga viață și-a dedicat-o slujirii Acestuia, arătând că: „cel ce era omul rugăciunii pe pământ a devenit acum omul rugăciunii în cer”. Totodată s-a arătat înălțimea slujirii monahale și răsplata de care sunt vrednici cei care urmează lui Dumnezeu.

S-a vorbit și despre faptul că în fața Împărăției Cerești toată grija cea lumească devine fadă, „groapa în chip văzut preînchipuie spiritual poarta veșniciei ce se deschide în glasul clopotelor”.

Preasfințitul Ignatie Mureșanul a luat cuvântul, vorbind despre viziune aplicată a Sfântului Issac Sirul prin cele trei virtuți definitorii ale omului duhovnicesc, prezente-n Părintele Mihail: 1.Bunătatea inimii și sinceritatea, deoarece preotul este asemenea aurului și argintului, care nu are voie să sune niciodată fals; 2. Înțelepciunea, făcând prin cuvântul său și pe cei răi buni și doritori de Bunătate; și 3. Așezarea interioară, deoarece închipuia cuvintele Sfinților Părinți ce ziceau că monahii au prefăcut pustia în cetate și cetatea în oraș al îngerilor– transformând prin simpla sa prezență locuri și oameni, afierosidu-le lui Hristos.

În cele ce au urmat a fost citit cuvântul de mângâiere și binecuvântare a Preasfințitului Părintelui nostru Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, de Părintele Consilier Administrativ Bisericesc Teodor Bijec, precum și rostirea din partea obștii monahale prin Părintele Stareț al Mănăstirii Toplița-Sfântul Ilie, Preacuviosul Emilian Telcean a câtorva repere  ilustratoare ale vieții Părintelui Mihail Goia.

De față a fost o mare mulțime de oameni, dar și autorități centrale și locale care înălțat rugăciuni spre cer pentru părintele lor duhovnicesc.

Repere Bibliografice:

S-a născut la data de 23 noiembrie 1927 în oraşul Topliţa Română din binecredincioşii părinţi loan şi Victoria Goia, primind din botez numele Miron. După vârsta copilăriei trăită în sânul familiei, perioada efectuării primilor şapte ani de şcoală i-a fost marcată de vremurile tulburi ale perioadei interbelice care au culminat cu ocuparea Ardealului de Nord în 1940 de către germani şi maghiari, fapt pentru care tânărul Miron s-a refugiat împreună cu mama sa la Sibiu unde şi-a încheiat ciclul celor şapte clase primare.

De aici, la vârsta de 13 ani, Dumnezeu i-a purtat paşii către mănăstire când mama sa l-a dus la Mănăstirea Neamţ, loc binecuvântat şi încărcat de istorie şi spiritualitate unde a urmat cursurile seminariale de cântăreţi bisericeşti. Odată cu intrarea în Mănăstirea Neamţ sufletul tânărului Miron se va lega pentru totdeauna de dragostea faţă de Dumnezeu şi de greaua, dar nobila vieţuire monahală.

La vârsta de 17 ani s-a transferat la Mănăstirea Pângăraţi unde era stareţ arhim. Varahil Jitaru cu care a legat o strânsă prietenie duhovnicească şi cu binecuvântarea căruia a fost îmbrăcat frate în anul 1947. În data de 16 martie 1948 la a fost tuns în monahism primind numele de Mihail având naşi de călugărie pe părintele protos. Eftimie Luca, viitorul episcop al Romanului şi Huşilor, părintele arhidiacon Irineu Cheorbeja şi protos. Veniamin Pădure, stareţul de la Schitul Iconiţa Bisericani, slujba de călugărie fiind oficiată de părintele stareţ Arhim. Varahil Jitaru.

În ziua de 20 iunie 1948 de Praznicul Pogorârii Sfântului Duh a fost hirotonit ierodiacon de către Preasfinţitul Părinte Valeriu Moglan, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei laşilor.

În toamna aceluiaşi an, 1948, părintele ierodiacon Mihail Goia împreună cu părintele Arhim. Varahil Jitaru au fost trimişi la Mănăstirea Nicula pentru a reaprinde candela acestei vechi vetre monahale care fusese pustiită şi lăsată fără vieţuitori.

La 1 decembrie 1949 a fost hirotonit întru ieromonah de către Preasfinţitul Părinte Nicolae Colan în Catedrala din Cluj-Napoca, ierarh care i-a şi încredinţat Părintelui Ieromonah Mihail stăreţia Mănăstirii Nicula între anii 1954-1957.În anul 1957 s-a transferat la Mănăstirea        Sf. Prooroc Ilie-Topliţa fiind de mare ajutor Preasfinţitului Părinte Emilian Antal stareţul acestei sfinte mănăstiri.

În anul 1959, an de tristă amintire când, prin decretul 410, călugării au fost scoşi forţat din mănăstiri şi schituri, Părintele Mihail a fost transferat ca preot la Catedrala Reîntregirii din Alba lulia. Aici a fost vreme de trei ani ucenic apropiat al Preasfinţitului Părinte Veniamin Nistor, până la trecerea acestuia la cele veşnice, după care vreme de şapte ani a fost în ajutorul Părintelui Arhim. Emilian Birdaş, viitorul episcop al Alba-Iuliei.

În anul 1967 a absolvit Seminarul Teologic de la Cluj, iar în anul 1968 a fost transferat ca preot paroh la Parohia Lunca Bradului, jud. Mureş, unde a slujit timp de doi ani.

În anul 1970 a fost transferat în post de preot la Mănăstirea Sf. Prooroc Ilie din Topliţa unde era stareţ Preasfinţitul Părinte Emilian Antal.Studiile universitare le-a încheiat în anul 1972 când a obţinut licenţa în Teologie la Institutul Teologic de la Sibiu.

După trecerea la cele veşnice Preasfinţitului Părinte Emilian Antal, în anul 1971, Preacuviosul Părinte Mihail a fost numit stareţul Mănăstirii Topliţa pe care a condus-o până la momentul trecerii sale la cele veşnice.

Pentru vrednicia preacuvioşiei sale în anul 1973 a primit rangul de protosinghel, iar în anul 1977 a primit rangul de arhimandrit.

Între anii 1991-1994, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Andrei (actualul Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului)a îndeplinit ascultarea de exarh al mănăstirilor din Episcopia Ortodoxă a Alba-Iuliei, pentru ca în perioada 1994-2005, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Ioan, fost Chiriarh al locului, să fie exarh al mănăstirilor din Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei.

Acum, la ceasul plecării din lumea aceasta spre întâlnirea cu Domnul Hristos în „ziua cea neînserată a Împărăţiei Sale”, la vârsta de 89 de ani din care 76 de ani viaţă monahală şi 67 de ani de slujire la Sfântul Altar, Părintele Arhimandrit Mihail Goia ne spune împreună cu psalmistul: „iată, acum m‑am odihnit şi am aflat uşurare multă că m‑am mutat din stricăciune şi m‑am dus la viaţă, Doamne, slavă Ţie!”

Dumnezeu să‑l ierte şi să‑l odihnească întru Împărăţia Sa! Amin!

A consemnat Pr.Drd.Panciu Laurențiu Gabriel

Secretar Eparhial