În primele patru zile de la începutul Postului Mare, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei a săvârșit la Catedrala Episcopală din Miercurea Ciuc, slujba Pavecerniței Mari în cadrul căreia s-a citit Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul.

În cuvântul de învățătură, Ierarhul a evidențiat câteva aspecte despre Canonul cel Mare și rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: „Este un Canon de pocăință care are 250 de stihiri alcătuit din 9 cântări ritmate de stihul „Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă!”, cerere care amintește de rugăciunea vameșului din prima duminică a perioadei Triodului. Acest Canon se cântă pe glasul al 6-lea care este mai trist, la stihul „Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă!” facem o metanie și semnul Sfintei Cruci, el se citește pe fragmente în prima săptămâna a Postului Sfintelor Paști, în zilele de luni, marți, miercuri și joi în cadrul Pavecerniței Mari. Iar în întregime se citește miercuri seara în săptămâna a 5-a a Postului la slujba Utrenie. Acest Canon bogat și frumos este o meditație biblică și rugăciune de pocăință a omului păcătos cu propria sa conștiință. Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul este o rugăciune de cerere de iertare a păcatelor și de pocăință. Această rugăciune este o școală a pocăinței, ea are 4 părți.”

  1. În prima parte se cere ca Dumnezeu să-i dăruiască credinciosului care se roagă, îndepărtarea duhurilor care strică Chipul lui Dumnezeu din om, care îl întunecă și îl deteriorează. Duhurile acestea sunt patimi ale sufletului omenesc care se arată prin substantivul trândăvie, lene, indolență, puturoșenie, lâncezeală. De aceea ne rugăm Duhul trândâviei îndepărtează-l de la mine.
  2. Se cere ca duhul îngrijirii de cele trecătoare să fie îndepărtat din viața omului.
  3. Duhul stăpânirii, adică duhul de a domina pe alții.
  4. Duhul vorbirii deșarte, adică al vorbirii fără rost, clevetire, bârfă, fără un scop constructiv în care nu este lăudat Dumnezeu nici aproapele.

„Aceste 4 patimi, în partea a doua a rugăciunii corespund cu 4 virtuți: duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei. Mintea curată, sufletul curat și simțurile se dobândesc prin rugăciune smerită și prin postire. În această rugăciune a Sfântul Efrem Sirul se vede chipul stricat prin păcat al omului căzut, iar în partea a doua se vede chipul înnoit al omului. Chipul este dat de Creator și este sămânța sfințeniei, iar asemănarea cu Dumnezeu este roada sfințeniei. Postim în acest post de 40 de zile să ne dezlipim de lucrurile limitate și trecătoare, postim ca să ne alipim de Dumnezeu cel nelimitat și netrecător, postim împreună cu Biserica. Fiecare postește cât poate, de gânduri, de cuvinte urâte și de fapte rele. Cea dintâi roadă a pocăinței este smerenia, în societatea secularizată a slăbit mult conștiința păcatului, a slăbit și practica pocăinței, numai este nici dor de sfințenie. Pocăința este convertire de la rău la bine, adică refacerea comuniunii a omului cu Dumnezeu și cu semenii. Dumnezeu așteaptă de la noi să ne recunoaștem păcatul care este o boală a sufletului, aceasta este lupta noastră. Pocăința fără cerere de iertare nu este făcătoare de viață, ea sfârșește adesea în deznădejde. Pocăința pe care o învață Biserica este o pocăință a nădejdii, bazată pe rugăciune. Când noi ne recunoaștem greșeala punem început bun, ne rugăm lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor, cerem iertare de la semeni, ne spovedim curat, atunci pregătim bucuria învierii sufletului din moartea păcatului. Perioada de pocăință și de post este perioada de bucurie duhovnicească.”

Răspunsurile la strană au fost date de către soborul de maici al Mănăstirii „Sfântul Ierarh Nicolae” .

 

 

© Episcopia Covasnei și Harghitei / Alexandru Moroianu